Suveica Mamei Ruţa din Mândra ( Ţara Făgăraşului, Transilvania, România) este, se pare, "cea mai celebră suveică din lume după cea a Penelopei" - un obiect românesc, autentic, cu care se ţese pânza în război. Mama Ruţă era o femeie simplă, care şi-a dorit ca lemnul vechi (cu care a muncit toată viaţa ca să facă zestre pentru unul sau altul) să plece într-o călătorie iniţiatică pe mapamond, în locul ei. Să descopere lumi fascinante şi să le spună şi altora poveşti despre România frumoasă, despre firescul, rostul şi rânduiala neamului ăstuia al nostru, despre cum se ţes, la propriu şi la figurat, trăistuţele din Ţara Făgăraşului. "Avem o traistă mare pe sufletul nostru. Care trebuie să fie frumos ţesută. Cu aia mergem şi în vecini, şi la pretini şi la neamuri şi la nuntă şi la oraş şi… dincolo. Trebuie să fim foarte atenţi ce băgăm în ea. Să avem să lăsăm la toată lumea cîte ceva bun şi să ne mai rămâie şi de plătit vămile văzduhului când om pleca…” Mama Ruţă. În lungul, latul şi rotogolul pământului, sunt zeci de oameni care aşteaptă suveica, o plimbă, o dau de la unul la altul şi îi leagă câte o amintire, plus o poveste de drum şi fotografii pentru pagina ei de internet... Aceștia se numesc CĂLĂUZE. Povestea noastră este tot mai des catalogată drept "unul dintre cele mai duioase și interesante proiecte internaționale de călătorie" Proiectul poartă semnătura nepoatei Mamei Ruța, Alina Zară (Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra - atelierele Mândra Chic)


vineri

cu Romina hoinarind prin Asia



Un jurnalist (ea) si un IT-ist (el) care impartasesc doua mari pasiuni: cea a fotografiei si cea a calatoritului Succint, traseul Rominei Ardelean si al sotului ei, a fost urmatorul: Kuala Lumpur, Malaezia - Bangkok, Damnoen Saduak, Chiang Mai, Phuket, Phi Phi Don si Phi Phi Lee, in Thailanda - Jakarta, Bandung si Puncak Pas Area, Yogyakarta, Surabaya, Lombok si Gili Islands, in Indonezia.


 
Palatul Regal - Bangkok

Petronius Twin Tower - Kuala Lumpur Malaysia

" Povestea calatoriei a incoltit la inceput de primavara cand, dupa ce am realizat ca transsiberianul este oarecum misiune imposibila intr-o luna, am luat in considerare Thailanda si Indonezia. Bineinteles ca ne puteam rezuma la partea de lenevit pe plaja, insa pe masura ce citeam mai mult pe atat ne doream sa vedem tot. La finalul celor trei luni de documentare (stiu, suna nebunesc), avem nu numai un traseu clar, dar si ghiduri personalizate pentru fiecare locatie in care urma sa stam, un excel complex cu cheltuielile de calatorie, un program pe zile si ce ar trebui sa ai in bagaj suficient cat sa iti ajunga o luna si sa nu faci prematur hernie de disc. Eram pe deplin pregatiti, cel putin in teorie. Asa ne-a gasit ziua de 25 iunie, ziua plecarii. Insa nu plecam singuri, cum fusese in planul initial: ne am hotarat sa luam cu noi suveica Mamei Ruta, din Fagaras, sa i implinim dorinta de a vedea lumea. Noi aveam sa i aratam indepartata si fascinanta Asie...

Borobudur Temple Indonezia

Asa cum spuneam si in scrisorile catre cei dragi, Thailanda este tot ceea ce promite si chiar mai mult. “The land of smiles” are ceva de oferit pentru toata lumea… pentru cei singuri, pentru cei care doresc sa gaseasca si sa se regaseasca, pentru cei cu inima albastra, pentru cei vesnic indragostiti, tineri si batrani deopotriva. Pentru cei care nu mai vor sa plece, dupa ce se indragostesc de localnice sau de minunata Andaman Sea, Thailanda le ofera chiar si joburi.
Da, incercati sa mergeti pe drumurile mai putin batute de turisti, veti experimenta astfel un pic mai mult din sentimetul pe care l-a avut Columb cand a descoperit America (exagerez poate), insa daca sunteti aici pentru prima data si nu stiti cand va veti mai intoarce, nu va incapatanati sa nu mergeti in locurile faimoase doar pentru ca o fac si alte milioane de turisti. Bangkok, Chiang Mai si Chiang Rai, Phi Phi Don si sora mai mica Phi Phi Lee, unde se ascunde Maya Bay sau pentru cinefili asa zisa The Beach, parcurile nationale Ko Tarutao si Koh Phanang... sunt doar cateva dintre acestea.
Departe de a asigura acelasi grad de confort ca si vecina ei, Indonezia este o nestemata si in mod categoric, cand spun, asta nu ma refer la Bali. Daca nu am fi vizitat Indonezia cred ca ne-ar fi lipsit latura aventuroasa a calatoriei. Comparativ cu Thailanda, se simte diferenta de cateva milioane de turisti pe an la toate nivelurile - infrastructura, curatenie, capacitatea de comunicare cu localnicii, hoteluri, culminand cu cateva orase in care singura sansa de a te intelege este prin semne. Poate cea mai frumoasa imagine cu care am ramas de aici este cea a diminetii petrecute in trenul care inainta alene intr-o imensitate de verde – orezarii si plantatii de ceai – si cu senzatia ca oamenii acestia, saraci asa cum sunt, detin cheia spre fericire.
Ar fi multe de spus si de aratat, insa nu e nici locul nici momentul. Pentru aceia din voi care vor dori sa vada si sa citeasca povestile din spatele fotografiilor, la care si suveica a luat parte, ii astept cu drag pe photoblogul meu. (http://skinnydippingwords.blogspot.com/ )" Romina.


Apus la Maya Bay Phi Phi Lee Thailanda


Bangkok

Dansatoarte la Templul Doi Shuhep Chiang Mai 

Indian Market
Maya Bai - la rasarit
 oameni iesind de la rugaciune - Kuala Lumpur

Kata Beach - Phuket
 Tribul Long Nec Karen - Chiang Dao