Reintalnirea nepoatei cu suveica...

Cu fix un an in urma, in octombrie 2009, suveica chicD10 pleca la drum, ca sa implineasca dorinta unei batrane din Tara Fagarasului, de a descoperi lumea! N am apucat sa o mai vad de atunci... Zilele astea, intre doua avioane si doua continente am reusit sa o ating iar. Era incarcata cu emotii, povesti, amintiri, recunostinta pentru toti cei care au purtat o in bagaje de a lungul si de a latul planetei si cu dor de bunica. Venea din Asia si pleca spre Australia si Noua Zeelanda! Zambea...

A plecat cu Radu  in octombrie 2009, in turul Europei. Era inceputul povestii. Acum, dupa atatea luni si zeci de calatorii, am tinut o iar in mainile mele pe care le mostenesc tot de la bunica! O bucata de lemn care a stat atata amar de vreme in mainile ei batrane, care a trecut intr un singur an dintr o parte a lumii in cealalta, revenea timida, linistita si incarcata de povesti, la mine. Una dintre cele mai frumoase dorinte implinite... In taina, mi a spus ca ii e dor de Mama Ruta! Si mie...

Drumurile te duc unde nu te astepti. Nu stii niciodata ce o sa gasesti in carare... Acum fix un an, in octombrie 2009 eram acasa, la Mandra. De acolo a plecat suveica chicD10 in jurul lumii. Neobosita. Dintr un avion in altul, de pe un continent pe altul, colectionand amintiri, povesti, implinind o dorinta: aceea a bunicii mele, mama Ruta, ca mica ei bucatica de lemn sa vada lumea intreaga si lumea sa o vada pe ea. In octombrie 2010 am revazut o scurt, pentru prima data de la plecare, datorita prietenei mele din Australia, Elis Ancuta, care s a abatut putin din cararea ei, pe  la Mogosoaia. Acolo unde, in "drumul" meu la fel de neobosit ca si al suveicii, am facut un popas! M a gasit alaturi de prietenii agenti de implinit dorinte si de "copiii mei" din Centrul de Plasament The Door! Cumva, tot acasa... Alina Zara