Suveica Mamei Ruţa din Mândra ( Ţara Făgăraşului, Transilvania, România) este, se pare, "cea mai celebră suveică din lume după cea a Penelopei" - un obiect românesc, autentic, cu care se ţese pânza în război. Mama Ruţă era o femeie simplă, care şi-a dorit ca lemnul vechi (cu care a muncit toată viaţa ca să facă zestre pentru unul sau altul) să plece într-o călătorie iniţiatică pe mapamond, în locul ei. Să descopere lumi fascinante şi să le spună şi altora poveşti despre România frumoasă, despre firescul, rostul şi rânduiala neamului ăstuia al nostru, despre cum se ţes, la propriu şi la figurat, trăistuţele din Ţara Făgăraşului. "Avem o traistă mare pe sufletul nostru. Care trebuie să fie frumos ţesută. Cu aia mergem şi în vecini, şi la pretini şi la neamuri şi la nuntă şi la oraş şi… dincolo. Trebuie să fim foarte atenţi ce băgăm în ea. Să avem să lăsăm la toată lumea cîte ceva bun şi să ne mai rămâie şi de plătit vămile văzduhului când om pleca…” Mama Ruţă. În lungul, latul şi rotogolul pământului, sunt zeci de oameni care aşteaptă suveica, o plimbă, o dau de la unul la altul şi îi leagă câte o amintire, plus o poveste de drum şi fotografii pentru pagina ei de internet... Aceștia se numesc CĂLĂUZE. Povestea noastră este tot mai des catalogată drept "unul dintre cele mai duioase și interesante proiecte internaționale de călătorie" Proiectul poartă semnătura nepoatei Mamei Ruța, Alina Zară (Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra - atelierele Mândra Chic)


joi

prima reintalnire a nepoatei cu suveica


Cu fix un an in urma, in octombrie 2009, Suveica Mamie Ruta pleca la drum, ca sa implineasca dorinta unei batrane din Tara Fagarasului, de a descoperi lumea! N am apucat sa o mai vad de atunci... Zilele astea, intre doua avioane si doua continente am reusit sa o ating iar. Era incarcata cu emotii, povesti, amintiri, recunostinta pentru toti cei care au purtat o in bagaje de a lungul si de a latul planetei si cu dor de bunica. Venea din Asia si pleca spre Australia si Noua Zeelanda! Zambea...

A plecat cu Radu  in octombrie 2009, in turul Europei. Era inceputul povestii. Acum, dupa atatea luni si zeci de calatorii, am tinut o iar in mainile mele pe care le mostenesc tot de la bunica! O bucata de lemn care a stat atata amar de vreme in mainile ei batrane, care a trecut intr un singur an dintr o parte a lumii in cealalta, revenea timida, linistita si incarcata de povesti, la mine. Una dintre cele mai frumoase dorinte implinite... In taina, mi a spus ca ii e dor de Mama Ruta! Si mie...



Drumurile te duc unde nu te astepti. Nu stii niciodata ce o sa gasesti in carare... Acum fix un an, in octombrie 2009 eram acasa, la Mandra. De acolo a plecat suveica chicD10 in jurul lumii. Neobosita. Dintr un avion in altul, de pe un continent pe altul, colectionand amintiri, povesti, implinind o dorinta: aceea a bunicii mele, mama Ruta, ca mica ei bucatica de lemn sa vada lumea intreaga si lumea sa o vada pe ea. In octombrie 2010 am revazut o scurt, pentru prima data de la plecare, datorita prietenei mele din Australia, Elis Ancuta, care s a abatut putin din cararea ei, pe  la Mogosoaia. Acolo unde, in "drumul" meu la fel de neobosit ca si al suveicii, am facut un popas! M a gasit alaturi de prietenii agenti de implinit dorinte si de "copiii mei" din Centrul de Plasament The Door! Cumva, tot acasa... Alina Zara