Suveica Mamei Ruţa din Mândra ( Ţara Făgăraşului, Transilvania, România) este, se pare, "cea mai celebră suveică din lume după cea a Penelopei" - un obiect românesc, autentic, cu care se ţese pânza în război. Mama Ruţă era o femeie simplă, care şi-a dorit ca lemnul vechi (cu care a muncit toată viaţa ca să facă zestre pentru unul sau altul) să plece într-o călătorie iniţiatică pe mapamond, în locul ei. Să descopere lumi fascinante şi să le spună şi altora poveşti despre România frumoasă, despre firescul, rostul şi rânduiala neamului ăstuia al nostru, despre cum se ţes, la propriu şi la figurat, trăistuţele din Ţara Făgăraşului. "Avem o traistă mare pe sufletul nostru. Care trebuie să fie frumos ţesută. Cu aia mergem şi în vecini, şi la pretini şi la neamuri şi la nuntă şi la oraş şi… dincolo. Trebuie să fim foarte atenţi ce băgăm în ea. Să avem să lăsăm la toată lumea cîte ceva bun şi să ne mai rămâie şi de plătit vămile văzduhului când om pleca…” Mama Ruţă. În lungul, latul şi rotogolul pământului, sunt zeci de oameni care aşteaptă suveica, o plimbă, o dau de la unul la altul şi îi leagă câte o amintire, plus o poveste de drum şi fotografii pentru pagina ei de internet... Aceștia se numesc CĂLĂUZE. Povestea noastră este tot mai des catalogată drept "unul dintre cele mai duioase și interesante proiecte internaționale de călătorie" Proiectul poartă semnătura nepoatei Mamei Ruța, Alina Zară (Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra - atelierele Mândra Chic)


marți

cu Radu la plimbare prin Bruxelles



Mi-am dorit mult  ca suveica să vadă Bruxelles- ul. Ieri, de ziua mea, Radu a dus-o acolo. A plimbat-o prin oraş... au mâncat cartofi, ciocolată şi au băut bere. O tură de centru, Grande Place, Manneken-Pis, celebra statuie de copil ... apoi amintiri despre copilul-statuie pe care ni-l arăta într-o seară pe Biserica Neagră din Braşov. Apoi iar clădiri fascinate, luminate ca de Crăciun, oameni frumoşi şi noduri prinse pentru fiecare poveste de suveica bătrână, coborâtă ca un dac de pe coloană, în apropierea Parlamentului European. Şi-atât! A şi întâlnirea cu Iulia Motoc, colega noastră de agenţie de-mplinit dorinţe. Dar suveica a rămas în maşină. Era drogată de farmecul unui oraş în care mai că i-ar veni să se mute. Şi-a adormit fericită, pe bord, în dreapta, la geam, unde este locul ei obişnuit din călătoria lor prin lume.



După plimbarea prin Bruxelles, Radu şi suveica s-au urcat într-un avion şi s-au întors. Pe el, călătoria l-a inspirat. A venit cu gânduri creative, cu drag de "acasă" şi cu dor! Suveica însă a rămas cu dor de ducă. Tocmai de aceea, începem partea a doua a poveştii. De acum va pleca singură, din loc în loc, pe principiul "dă mai departe" şi va cunoşte oameni şi locuri în care n-ar fi visat vreodată să ajungă. E mare deja, se descurcă singură. Radu a învăţat-o tot ce trebuia să ştie şi tot ce avea nevoie pentru marea călătorie care va urma. Deocamdată suveica e la Braşov. Se odihneşte şi pregăteşte bagajele pentru noua aventură ce o aşteaptă... Înainte însă, va ajunge acasă, la Mama Ruţă, să aprindă o lumînare şi să-i povestească toate câte le-a văzut pe unde a umblat!