Suveica Mamei Ruţa din Mândra ( Ţara Făgăraşului, Transilvania, România) este, se pare, "cea mai celebră suveică din lume după cea a Penelopei" - un obiect românesc, autentic, cu care se ţese pânza în război. Mama Ruţă era o femeie simplă, care şi-a dorit ca lemnul vechi (cu care a muncit toată viaţa ca să facă zestre pentru unul sau altul) să plece într-o călătorie iniţiatică pe mapamond, în locul ei. Să descopere lumi fascinante şi să le spună şi altora poveşti despre România frumoasă, despre firescul, rostul şi rânduiala neamului ăstuia al nostru, despre cum se ţes, la propriu şi la figurat, trăistuţele din Ţara Făgăraşului. "Avem o traistă mare pe sufletul nostru. Care trebuie să fie frumos ţesută. Cu aia mergem şi în vecini, şi la pretini şi la neamuri şi la nuntă şi la oraş şi… dincolo. Trebuie să fim foarte atenţi ce băgăm în ea. Să avem să lăsăm la toată lumea cîte ceva bun şi să ne mai rămâie şi de plătit vămile văzduhului când om pleca…” Mama Ruţă. În lungul, latul şi rotogolul pământului, sunt zeci de oameni care aşteaptă suveica, o plimbă, o dau de la unul la altul şi îi leagă câte o amintire, plus o poveste de drum şi fotografii pentru pagina ei de internet... Aceștia se numesc CĂLĂUZE. Povestea noastră este tot mai des catalogată drept "unul dintre cele mai duioase și interesante proiecte internaționale de călătorie" Proiectul poartă semnătura nepoatei Mamei Ruța, Alina Zară (Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra - atelierele Mândra Chic)


joi

cu Radu la Amsterdam, în vizită la Johannes Vermeer



Pentru că a plecat în lume cu un artist, micuţa bate drumuri cu personalitate şi se opreşte lângă oameni speciali. Jan (poate nu întâmplător:)Vermeer "one of the greatest painters of the Dutch Golden Age", lucra încet şi cu multă grijă pentru detalii. Radu l-a catalogat scurt: "mare om" şi a dus suveica în vizită la casa în care a locuit acesta. I-a făcut cronica unei opere recunoscute la nivel internaţional pentru lumina pe care o degajă şi culorile puternice... Apoi i-a arătat unul dintre cele mai cunoscute tablouri ale lui Vermeer. Îl ştim cu toţii, dar altfel se vede de acasă de la el...


Apoi au dat împreună o tură de Delft, cu popas la centrul de porţelan şi cu ochii după sutele de fete frumoase din cartierul studenţesc, dar cu gîndul la una singură: " fata cu cercelul de perlă " şi cu turban albastru... Şi astfel s-a mai înnodat o poveste de suveică. Una cu aer boem, de Amsterdam!