Marele Bazaar, Moscheea Sf.Sofia şi o gură de aer proaspăt de pe malul Bosforului
Anca Dincă e arhitect. La început de decembrie a luat cu ea suveica să-i arate Istambulul, cu tot ce are el mai frumos. La întoarcere s-au prezentat cu un adevărat jurnal de călătorie orientală...
Aterizare in Istanbul - Ploua! Deja ma gandeam dak nu cumva suveica mea s-o fi plictisit in geanta, infasurata in 2 esarfe, k nu cumva sa i se intample ceva… In clipa in care am desfacut fermuarul, sturlubatica a vrut direct sa incerce scaunul tapitat cu satin, de la masuta de cafea… apoi m-a rugat frumos sa o pun in poseta, dar mai l-a suprafata, sa poata observa spectacolul stradal. Hotelul Sapphire, situat in zona veche a Istanbulului - Sultan Ahmet, era de o eleganta subtila, cu oarecare accente opulente ce aminteau de Anatolya.
Grand Bazaar- nestiind la ce sa ma astept am intrat incet, cu grija in ceea ce se anunta raiul cumparaturilor. Mi-am luat suveica din poseta si am inceput sa cautam impreuna lucruri inedite. Si am gasit: picturi miniaturi ale unui dragut artist, creator de bijuterii unicat, Deniz, sapunuri facute manual cu diverse arome (de capsuni de vanilie, de scortisoara, de mar) În magazinasul acestuia, suveica a vrut o poza pe tejghea, langa proprietar!
Acum ne întâlnim cu Radu să-i arătăm "copilul", să vadă că e în regulă, să-i povestim pe unde am umblat, ce-am văzut şi ce-am făcut, apoi cu Serana, care o preia pentru o scurtă excursie la o expoziţie de artă la primăria din Palermo. Şi o petrecere în "ţara mafioţilor":)
La drum! fiecare vitrina de „delight”, fereastre cu bijuterii fantezie in montura de aur sau argint, vase pictate, covoare manual tesute si gentute, saculeti, cercei… Raiul pe pamant!! Cu aceasta ocazie Suveica a primit un cadou: o micuta brosa cu celebrul „ochi al Maicii Domnului”. I-am atasat-o imediat si am numit brosa „remember Istanbul”.
Daca mai punem la socoteala si restaurantele si barurile cu specific ce ne imbiau sa stam pe pernele moi si dese si eventual sa savuram si o narghilea, atunci cred k tabloul e complet. Imaginea aceasta boema ne-a fost brusc rupta de o alta, la fel de impreionanta: Bosforul! Ne-am hotarat sa cerem ajutor cuiva… aici intervine Aydin. Un tinerel simpatic foc care ne-a invartit si zapacit cam 1 ora. S-a dus si s-a intors, intreband pentru noi ce si cum… Ne-a luat bilete de autobuz potrivit pentru a merge in centru si gata! Suveica a vrut sa faca o fotografie cu Aydin, ca sa ii multumeasca.
Daca mai punem la socoteala si restaurantele si barurile cu specific ce ne imbiau sa stam pe pernele moi si dese si eventual sa savuram si o narghilea, atunci cred k tabloul e complet. Imaginea aceasta boema ne-a fost brusc rupta de o alta, la fel de impreionanta: Bosforul! Ne-am hotarat sa cerem ajutor cuiva… aici intervine Aydin. Un tinerel simpatic foc care ne-a invartit si zapacit cam 1 ora. S-a dus si s-a intors, intreband pentru noi ce si cum… Ne-a luat bilete de autobuz potrivit pentru a merge in centru si gata! Suveica a vrut sa faca o fotografie cu Aydin, ca sa ii multumeasca.
Seara aceea ne-am distrat de minune. Cu ajutorul unor prietenii ce ii aveam deja in Istanbul am ajuns in Taksim (un fel de Lipscani al Bucurestiului) unde am servit Raki (nu e pe gustul nostru) - bautura traditionala in zona, am mancat inele de ceapa cu sosuri bine condimentate si peste. Ca sa nu ne plictisim am tot schimbat localurile si locatiile, in final oprindu-ne intr-un club unde am dansat pana pe la 3 dimineata. Dar taximetristul nostru nu ne-a dus la hotel… ne-a lasat langa Aga Sofia (Moscheea Sf Sofia), cam la 1 km distanta. Si asa am observat ca Istanbulul este la fel de frumos pe intuneric, ca si ziua. Am visat matasuri in acea noapte… Iar suveica valuri din ţesăturile pe care le făcea cu bunica ei la război!
............................................
Basilica Cistern. Nimic din exterior nu ne-a pregatit pentru ce aveam sa gasim inauntru. Odata ce am coborat multele trepte de la intrare am… inghetzat. Priveam spectacolul din fata noastra si am constatat ca nu mai aveam voce. Ni se prelingeau lacrimi pe obraz. Suveica s-a pitit timida in geanta, incercand si ea probabil sa isi ascunda o lacrima gandindu-se la bunica ce ii dorise atat de mult sa vada lumea… Basilica Cistern a functionat ca un mare bazin de apa pe vremea marelui Imperiu Otoman, acum fiind doar un centru turistic foarte frecventat de cei ce nu au venit in Istanbul doar sa vada Marele Bazaar. Intri si te intampina o padure de coloane cu capitelii imense dorice si corintice pe socluri mari de piatra partial acoperite de apa in care se plimba nestigheriti o multime de pesti. Mergem sa privim capetele Meduzei : doua socluri de coloane impresionant de mari, descoperite in urma sapataurilor arheologice in zona. Soclurile sunt sculptate cu fata Meduzei, personaj mititc de care am auzit toti si sunt amplasate in coltul cel mai indepartat al Basilicii.
Green Corner - din care s-a remarcat un delicos ceai de mere pentru care toate am dezvoltat dependenta. Am constatat ca e bine sa fii fata si sa vizitezi Istanbulul. Primesti tot felul de lucruri "from the house" sau... doar asa... Suveica a cerut voie sa faca o poza cu doi tineri ce stateau la o masa vecina, in asteptarea narghilelei. Zis si facut… in fata aveam imaginea Moscheei Aga Sofia, in spate era Basilica Cistern, in stanga si dreapta se intindea colorat cartierul Sultan Ahmet. Sa tot visezi…
...............................
Ca sa si aduca aminte de casa, i am atras atentia suveicii asupra unui ritual turcesc. Semana tare mult cu razboiul de tesut al bunicii in care si dusese ea majoritatea existentei, ducand incoase si n colo zeci si sute de fire ... Mi s a parut ca zaresc o lacrima... de dor si drag. Si am zăbovit aici un pic mai mult!
Din avion, la intoarcere, am aruncat inca o privire asupra Istanbului. Sa vezi aceasta metropola noaptea, de la inaltime... este o alta poveste frumoasa pe care am sa o scriu in detaliu. Pana atunci, incearca sa inchizi ochii si sa te imaginezi acolo, intr-un oras cu oameni de o modestie nemaintalnita, cu fetele mereu vesele, serviabili, care incearca sa te ajute chiar daca nu inteleg bine ce vrei :) Zambeam relaxata cu gandul la urmatoarea vizita in orasul minunilor mele. Suveica, in cala, se relaxa si ea, visand la o altă calatorie prin lume. A bifat si Istambulul. Şi il iubeste pentru “culoarea” cu care a bucurat-o!
Acum ne întâlnim cu Radu să-i arătăm "copilul", să vadă că e în regulă, să-i povestim pe unde am umblat, ce-am văzut şi ce-am făcut, apoi cu Serana, care o preia pentru o scurtă excursie la o expoziţie de artă la primăria din Palermo. Şi o petrecere în "ţara mafioţilor":)
