Suveica Mamei Ruţa din Mândra ( Ţara Făgăraşului, Transilvania, România) este, se pare, "cea mai celebră suveică din lume după cea a Penelopei" - un obiect românesc, autentic, cu care se ţese pânza în război. Mama Ruţă era o femeie simplă, care şi-a dorit ca lemnul vechi (cu care a muncit toată viaţa ca să facă zestre pentru unul sau altul) să plece într-o călătorie iniţiatică pe mapamond, în locul ei. Să descopere lumi fascinante şi să le spună şi altora poveşti despre România frumoasă, despre firescul, rostul şi rânduiala neamului ăstuia al nostru, despre cum se ţes, la propriu şi la figurat, trăistuţele din Ţara Făgăraşului. "Avem o traistă mare pe sufletul nostru. Care trebuie să fie frumos ţesută. Cu aia mergem şi în vecini, şi la pretini şi la neamuri şi la nuntă şi la oraş şi… dincolo. Trebuie să fim foarte atenţi ce băgăm în ea. Să avem să lăsăm la toată lumea cîte ceva bun şi să ne mai rămâie şi de plătit vămile văzduhului când om pleca…” Mama Ruţă. În lungul, latul şi rotogolul pământului, sunt zeci de oameni care aşteaptă suveica, o plimbă, o dau de la unul la altul şi îi leagă câte o amintire, plus o poveste de drum şi fotografii pentru pagina ei de internet... Aceștia se numesc CĂLĂUZE. Povestea noastră este tot mai des catalogată drept "unul dintre cele mai duioase și interesante proiecte internaționale de călătorie" Proiectul poartă semnătura nepoatei Mamei Ruța, Alina Zară (Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra - atelierele Mândra Chic)


joi

Suvieca si cele cateva recorduri in Argentina si Chile, cu Cecilia si Adrian


Suveica mamei Ruta s-a intors in Argentina si Chile, de data aceasta incercand sa stabileasca cateva recorduri, gratie calauzelor  Cecilia Popa și Adrian Gheorghe, parintii Ralucai, cea care a dus suveica in Indonezia (povestea ei o puteti citi aici ) Primul record este stabilit chiar de familia Ralucai, ce face, iata, trei calatorii distincte cu suveica: ea, apoi parintii ei si acum ne anunta ca si fiul ei vrea sa fie calauza si sa duca si el suveica in calatoria copilariei lui, tocmai in Brazilia!



Aventura suveicii in Chile si Argentina si  cateva recorduri

A ajuns la cea mai mare altitudine 4.320 m in preajma gheizerului El Tatio din Cordiliera de “Sare”, trecand pe langa mica biserica din chirpici din Machuca (4.000 m altidudine), o asezare cu doar 10 locuitori

A calatorit prin cel mai arid desert – desertul Atacama (media anuala a precipitatiilor este de 15 mm, dar sunt statii meteo unde nu a plouat niciodata, cea mai lunga perioada fara nici un strop de ploaie in zona centrala fiind de 4 ani)

A descifrat secretele “moailor” pe cea mai izolata insula de pe Pamant – insula Pastelui, aflata la 3.512 km de cea mai apropiata zona continentala (… si la 15.654 km de Bucuresti) 
 
A revazut cel mai mare si mai vizitat ghetar montan activ (Perito Moreno), cela mai intins ghetar – Upsala (870 kmp) si unul din cei mai inalti  – Spegazzini (cu o inaltima maxima a frontului de 135 m)
 
S-a reintors in cel mai sudic oras al lumii – Ushuaia si de acolo mai departe pe canalul Beagle spre insula Pinguinilor.










-----

Si, in timp ce suveica vedea America de Sud, noi, acasa, ii povesteam despre ea globe-trotter-ului Mirel Magop, care ne povestea noua despre America de Sud, de unde tocmai revenise si unde se petrecuse cu suveica noastra:)





miercuri

MAMA Ruță - poveste omagiu


Bunica a fost, după părerea noastră, cea mai bună şi mai frumoasă femeie din lume... Mama nu se supără pe noi când spunem asta, deoarece i-a fost clar dintotdeauna că soacră-sa a ştiut mai bine cum să ne iubească "cel mai mult şi mai mult"! A murit într-un decembrie senin și a luat cu ea, așa cum se întâmplă în poveștile astea mari de dragoste, o părticică din sufletul nostru. Dar a știut mereu cum să ne crească sufletul în aşa fel încât să mai rămână suficient din el de fiecare dată când se mai rupe câte o bucăţică.
-

 La un moment dat de Sus, după ce n-a mai fost și noi ne-am apucat să scotocim, cu dor, prin lada ei de zestre, am găsit într-o trăistuţă cu baieri verzi o Suveică veche, cu care ţesuse zeci de ani la rând toată zestrea noastră și a întregului ei neam din Țara Făgărașului. Suveica a fost elementul simbolistic care a țesut în memoria noastră toate poveștile copilăriei. Războiul era principalul element din camera bunicii. Lângă el am învățat ani în șir pentru școală și viață. Am învățat matematică numărând iţele, puişorii din desenul ce descifra modelul ţesăturii şi drumurile firelor. La fizică analizam forța de frecare a firelor, mecanismele care puneau în funcție războiul, iar la muzică ascultam ritmul bătăii în urzeală și a iepelor la călcătură... Într-o zi, într-un mix de istorie, psihologie și geografie, ne-am pus fiecare câte o dorință. Bunica ne-a spus că i-ar plăcea ca suveica ei să vadă țara și lumea în lung şi-n lat (ca să descopere toată omenirea cât e de harnică bucata asta de lemn și tot ce reprezintă ea şi care e rostul lucrurilor pe aici. În același timp, să descopere și suveica lumea, cu tot ce e dincolo de granița satului și a comunității ei...) Iar noi ne-am dorit atunci câte o păpuşă mare, de pluş, roşie, cu picioare lungi. Şi-am avut-o. Fiecare câte una.


------

Nu mai ai ce face prea multe pentru bătrânii tăi când se duc.  Le înrămezi fotografii vechi, le păstrezi cu sfinţenie lucrurile, le aprinzi câte o lumânare, te rogi pentru ei, le mulțumești... și îi iubeşti până la sfârşit.


Într-o zi, mai târziu, ne-am hotărât că mai putem face ceva pentru Mama Ruță. Ceva la schimb pentru păpuşa roşie, anii în care ne-a iubit cel mai frumos, prăjiturile pe care ni le aducea de la nunți fărâmițate în batistă şi bucata mare de suflet pe care ne-a  lăsat-o: să-i împlinim dorinţa de a plimba suveica pe tot Pământul. Oameni dragi nouă, cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, o iau acum cu ei prin toată lumea, pentru a împlini o dorinţă vie a unei bunici veșnice, care le veghează de sus drumul şi se bucură de fiecare poveste în parte. Povestea noastră omagiu a ajuns să fie supranumită în presă "unul dintre cele mai duioase proiecte internaționale de călătorie" - are aproape 1 milion de km în portofoliu și mii de oameni care s-au intersectat cu ea într-n fel sau altul! Și, mai mult, avem chiar și un atelier-șezătoare, Mândra Chic, în care creăm zestre contemporană inspirată din piesele pe care le-a lucrat ea cu atâta migală, dichis și dragoste. Și, peste toate, i-am adunat toate poveștile într-un Muzeu.






Din când în când Mama Ruță ne mai apare în vis. Stă în carul tras de boi cu care mai pleca prin "lumea din jurul casei", face ghem o mare de fire colorate și nu zice nimic. Dar zâmbește frumos, a veșnicie și bucurie! Între timp, suveica ei se plimbă nestingherită prin lume, lăsând moștenire o poveste pentru o altă veșnicie: a noastră, a tuturor celor care ne petrecem cu ea pe undeva, fie chiar și numai aici, pe blogul ei de călătorie! Pe Mama Ruță, zestrea și poveștile ei, plus o mulțime de fotografii cu deja celebra Suveică ce călătorește prin lume, o găsiți acasă la ea, la Muzeul de Pânze și Povești din Mândra


 MAMĂ, mulțumim pentru tot! 
Alina.


Suveica inspiratie pentru o colectie inedita de bijuterii si accesorii & un eveniment itinerant




Suveica Mamei Ruta continua sa inspire, sa aduna oameni impreuna, sa calatoreasca printre dorurile si regasirile noastre... Un proiect inedit este "Port si Transport" - o colectie de accesorii si bijuterii inspitrate de Suveica noastra si semnata de Ioana Palicica & un eveniment itinerant in acelasi timp. Conexiunile intre urban si rural vor fi puse in valoare in cadrul unei prezentari care completeaza expozitia cu povestile inconfundabilei Iulia Gorneanu, cu proiectia filmului "Suveica Mamei Ruţa în jurul lumii", pregatit de Alina Zară Prunean (initiatorul acestui duios proiect international de calatorie cu aproape 1 milion de km in portofoliu) si cu ciclului de lucrari "Shuttle on my mind", semnate Elisabeth Ochsenfeld.

In iunie la galeria de arta contemporana Galateca din Bucuresti si apoi la Muzeul de Artă Comparată Sângeorz-Băi.

 
Colecţia "Port şi Transport" apartine Ioanei Palicica. Artista a terminat Design Textil şi Vestimentar la Timisoara cu un proiect inedit, ingenious si creativ.  Suveica  Mamei Ruta a inspirat-o sa creeze cateva piese de baza ale colectiei si a fost punctual de pornire in prezentarea de dizertatie


 “povestea mamei Ruţa am prezentat-o, integral, aşa cum am găsit-o (şi m-a topit de emoţie) pe blog, ca introducere. Am şi plâns când am citit-o prima oară. Majoritatea suveicilor și tesaturilor din aceasta colectie au aparţinut bunicii mele. Atât suveicile cât şi tesăturile.” 






luni

cu Raluca in Bali - Indonezia




" Suveica Mamei Ruta a ajuns la mine cu doar doua ore inaintea plecarii mele in Indonesia – Bali.
Cu emotii mari si cu o magulitoare responsabilitate, m-am pornit la drum cu ea, in cea mai de pret calatorie a mea. Am fost tare mandra sa o port si sa o plimb pe Insula Zeilor si a spiritualitatii.
Destinatia mea a fost un Ashram balinez in gradina celebrului Ketut,  ce gazduia un curs de meditatie si dezvoltare personala. A fost imediat indragita de toti participantii si admirata de localnici bucurosi sa ii afle povestea. A fost binecuvantata la templul apei, a vizitat lanurile de orez ale balinezilor, a fost pret de cateva clipe jucaria unui copilas vesel si vioi, s-a intalnit cu razboi de tesut vechi de 100 de ani, a vizitat casa Maestrului Ketut, l-a cunoasc pe  Luwac  a dansat si a cantat reggae, a fost invitata de onoare la o aniversare intr-o minunata gradina a caritatii,  a participat zi de zi la cursurile si practicile noastre si s-a intors acasa mai bogata spiritual si mai energizata ca oricand.

Curand, porneste la drum spre Africa si apoi se pregateste sa intampine anul 2017 in Chile si Argentina, de unde se va intoarce cu povesti si cu imagini de vis.

A suveicii calauza in Bali,
Raluca"