Video
După 3 ani şi aproape un milion de km de călătorit prin lume şi povestit de la un capăt la altul al planetei despre firescul, rostul şi rânduiala neamului ăstuia românesc, suveica Mamei Ruţa se însoţeşte la drum cu prima carte din proiectul "10 poveşti pe care le datorăm copiilor noştri", semnat de Vasile Lupaşc. Vor spune, împreună, că România are eroi şi străjeri pregătiţi să ducă povestea mai departe! Lumea întreagă ne va cunoşte ca pe un neam dârz, de oameni faini, puternici, creştini, bine aşezaţi, înţelepţi şi plini de dragoste. Care au pe sufletul lor, exact cum spunea Mama Ruţă, doar o traistă, pe care au datoria să o umple cu bine şi frumos, pentru a avea cu ce să plătească vămile văzduhului, când vor trece dincolo, în drum spre Rai!
Preluarea cărţii am făcut-o la lansarea oficială a acesteia, de la Muzeul Ţăranului Român, împreună cu Tesa (4 ani şi jumătate) cel mai mic purtător de suveică prin lume.
După preluare, am predat cartea şi suveica flăcăilor din Mândra (obiceiul colindatului cetei bărbăteşti a intrat de anul acesta în patrimoniul UNESCO) pentru a merge cu ea, din poartă-n poartă, pe uliţele satului Mamei Ruţa.
Pentru prima oară, după 3 ani şi aproape un milion de km de emoţii călătoare prin lume, timp în care a dus şi a adus poveşti, suveica a rămas de Crăciun acasă! Pentru a redescoperi dimensiunea frumoasă și duhovnicească a colindatului și oameni care poartă cu demnitate crucea neamului mai departe. După ce a redescoperit uliţele satului natal, suveica Mamei Ruţa l-a însoţit pe tenorul Vlad Mirita la mănăstirea Oaşa, unde acesta a vestit Naşterea Domnului alături de peste 200 de studenţi din toată ţara:)
Video
" Am surzit! Am surzit și peste ochi ni se așaza voit o cârpă străvezie prin care vedem din ce în ce mai puțin. Mii de ani, strămoșii noștri au trudit, s-au bucurat și au murit pentru pământul pe care trăim noi astăzi. Au știut și au spus din tată-n fiu prin veacuri că vechea Dacie este tărâmul cel mai frumos și cel mai bogat al lumii. Ca Ceahlăul, dealurile Târgoviștei, orașele mai vechi sau mai noi, Munții mari de piatră unde mai trăiesc urieși și zâne și feți – frumoși de din vremurile de-nceput sunt ale noastre și avem porunca sfântă să le dăm, întregi, copiilor noștri.
Națiile mari ale lumii își slăvesc eroii și învățații așa cum se cuvine. Îi ascultă, îi poartă cu ei, se sfătuiesc și împreună merg spre Lumină! În discursurile sale, președintele Statelor Unite vorbea despre direcțiile stabilite de către George Washington la 1789. În Anglia, am întâlnit copii care-mi vorbeau despre curajul și viziunea lui Winston Churchill. În Japonia, șirul împăraților stă și astăzi strajă codului divin pe care-l transmit întocmai “supușilor”. Așa se păstrează buna rânduială! Altfel nu-i chip!
Noi? Am surzit! Nu mai auzim nici poruncile celor din veac, nici cântecele lor, nici bucuria , nici jalea. Și mai întâi de toate nu mai pricepem sfaturile lor pământești. Cine să ne îndrume pașii pe calea lungă și neștiută a istoriei? Pustnicii cei înțelepti, voievozii sfinți și luptătorii fără frică de moarte ne vorbesc, ne vorbesc fără oprire și se smeresc în ceruri de neștiința noastră. Unii mai aprigi, cum a fost Vlad-Vodă Drăculea sau uriașul Mihai nu mai rabdă și strigă la noi! Și noi mergem mai departe surzi, către neființa neamului și către risipirea minunatei Grădini a Maicii Domnului căreia pământenii îi zic România.
Haideti să ne deschidem iarăși sufletele către vorbele lor, să ne înhămăm toți la munca cea de sus și cea de jos a Țării! Să nu fim tocmai noi blestemul României! Numai așa va fi bine în Țara noastră pentru noi și pentru cei ce vor veni! Va fi tare bine! Doamne ajută!" Vasile Lupașc
Națiile mari ale lumii își slăvesc eroii și învățații așa cum se cuvine. Îi ascultă, îi poartă cu ei, se sfătuiesc și împreună merg spre Lumină! În discursurile sale, președintele Statelor Unite vorbea despre direcțiile stabilite de către George Washington la 1789. În Anglia, am întâlnit copii care-mi vorbeau despre curajul și viziunea lui Winston Churchill. În Japonia, șirul împăraților stă și astăzi strajă codului divin pe care-l transmit întocmai “supușilor”. Așa se păstrează buna rânduială! Altfel nu-i chip!
Noi? Am surzit! Nu mai auzim nici poruncile celor din veac, nici cântecele lor, nici bucuria , nici jalea. Și mai întâi de toate nu mai pricepem sfaturile lor pământești. Cine să ne îndrume pașii pe calea lungă și neștiută a istoriei? Pustnicii cei înțelepti, voievozii sfinți și luptătorii fără frică de moarte ne vorbesc, ne vorbesc fără oprire și se smeresc în ceruri de neștiința noastră. Unii mai aprigi, cum a fost Vlad-Vodă Drăculea sau uriașul Mihai nu mai rabdă și strigă la noi! Și noi mergem mai departe surzi, către neființa neamului și către risipirea minunatei Grădini a Maicii Domnului căreia pământenii îi zic România.
Haideti să ne deschidem iarăși sufletele către vorbele lor, să ne înhămăm toți la munca cea de sus și cea de jos a Țării! Să nu fim tocmai noi blestemul României! Numai așa va fi bine în Țara noastră pentru noi și pentru cei ce vor veni! Va fi tare bine! Doamne ajută!" Vasile Lupașc
