Suveica Mamei Ruţa din Mândra ( Ţara Făgăraşului, Transilvania, România) este, se pare, "cea mai celebră suveică din lume după cea a Penelopei" - un obiect românesc, autentic, cu care se ţese pânza în război. Mama Ruţă era o femeie simplă, care şi-a dorit ca lemnul vechi (cu care a muncit toată viaţa ca să facă zestre pentru unul sau altul) să plece într-o călătorie iniţiatică pe mapamond, în locul ei. Să descopere lumi fascinante şi să le spună şi altora poveşti despre România frumoasă, despre firescul, rostul şi rânduiala neamului ăstuia al nostru, despre cum se ţes, la propriu şi la figurat, trăistuţele din Ţara Făgăraşului. "Avem o traistă mare pe sufletul nostru. Care trebuie să fie frumos ţesută. Cu aia mergem şi în vecini, şi la pretini şi la neamuri şi la nuntă şi la oraş şi… dincolo. Trebuie să fim foarte atenţi ce băgăm în ea. Să avem să lăsăm la toată lumea cîte ceva bun şi să ne mai rămâie şi de plătit vămile văzduhului când om pleca…” Mama Ruţă. În lungul, latul şi rotogolul pământului, sunt zeci de oameni care aşteaptă suveica, o plimbă, o dau de la unul la altul şi îi leagă câte o amintire, plus o poveste de drum şi fotografii pentru pagina ei de internet... Aceștia se numesc CĂLĂUZE. Povestea noastră este tot mai des catalogată drept "unul dintre cele mai duioase și interesante proiecte internaționale de călătorie" Proiectul poartă semnătura nepoatei Mamei Ruța, Alina Zară (Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra - atelierele Mândra Chic)


luni

Geneva, apoi ski în Alpi, alături de Cătălina, pe cel mai mare domeniu schiabil din lume


2014. Coordonator-ambasador de proiect: tenorul român Vlad Miriţă
Val Thorens, din Les Trois Vallees – cel mai mare domeniu schiabil din lume, cu peste 600 km de partii, aflat la 2h de Geneva, din departamentul Savoie (sau Savoia), Franta



Vazusem ca suveica mai vizitase acest colt de lume, insa am zis sa-mi incerc norocu’…care a si venit cu un raspuns pozitiv si cu suveica si cartea lui Vasile Lupasc intr-o punga de plastic trimisa prin curier rapid cu 2 zile inainte de plecare. Am introdus-o colegilor pe doamna Suveica, le-am spus povestea, si toti asteptau cu nerabdare  primele poze si verdictul : invata sau nu invata suveica sa schieze J
Am plecat la drum, cu masina spre Oradea, ne-am luat prietenii si mai departe am zburat de la Budapesta la Geneva, unde am ramas o zi pentru vedea cum e acest oras despre care auzisem ca e unul dintre cele mai scumpe din lume. Suveica si-a ocupat frumos locul in geanta si  am luat-o la pas prin oras…Geneva este marginita de Lacul Leman sau Geneva, cel mai mare lac natural din Europa de Vest si totodata cel mare lac alpin, cu o suprafata de 581 km patrati. Granita dintre Elvetia si Franta trece prin mijlocul lacului. Astfel, ca lacul Leman este inconjurat de castele, sate sau orase, mai noi sau mai vechi, care se oglindesc in apele lui limpezi. 

Jetul de apa, simbolul orasului, ne-a atras ca un magnet, asa ca ne-am luat bilete pentru cateva plimbari pe lac. Suveica, si-a dorit sa fie pozata asa ca i-am facut pe plac..si cum sa nu vrea, cand arcul facut de jetul de apa, avea aceasi forma ca si ea? J Cred ca s-au placut imediat, pentru ca dupa primele fotografii am remarcat si un curcubeu…Sa fi fost dragoste la prima vedere? hmmmm…







Ne-am plimbat apoi pe strazile centrale, care abunda in magazine si reclame ale celor mai renumite marci  de ceasuri elvetiene: Rolex, Hublot, Philipe Patek, etc. Oras cosmopolit, locuit in proportie de peste 45% de straini, unde mai multe organizatii internationale isi au sediul, ne-a dat impresia ca aici oamenii sunt mai domoli, si ca totul functioneaza cu precizia unui ceas (!)…Intre atatea obiecte de lux, m-am vazut obligata sa port suveica la mana, pe post de bratara.. de lemn, frumoasa, de-a noastra..din Romania.






A doua zi, am plecat catre destinatia finala – Val Thorens, din Les Trois Vallees – cel mai mare domeniu schiabil din lume, cu peste 600 km de partii, aflat la 2h de Geneva, din departamentul Savoie (sau Savoia), Franta..
Si totusi, am mai facut o oprire, in orasul Annecy, prefectura departamentului Haute-Savoie. Suveica a iesit iarasi din geanta si a alergat grabita sa se oglindeasca in apele unui alt lac de aceasta data...



Ajungem in sfarsit in Val Thorens- 2300 m, ne inchiriem skiurile si asteptam cu nerabdare prima zi de ski.. I-am facut suveicii cunostiinta cu prietenii nostri, si s-a imprietenit de indata cu Andrei – clasa a2a  si Vlad –clasa a4a, skiori neinfricati (spre deosebire de subsemnataJ ) si care abia asteptau sa povesteasca colegilor despre faptul ca au cunoscut suveica cea calatoare. Lumi, o alta prietena stia de suveica pentru ca niste prieteni de-ai ei au plimbat-o prin Europa (lumea e mica pentru suveica noastra) Astfel, au urmat 6 zile, in care am ajuns la altitudini de 3300m, am skiat pana in statiunile invecinate –Meribel sau Courchevel, ne-am grabit spre telescaune, ca nu cumva sa ramanem pe partea cealalta a muntelui, ne-am incercat puterile partii negre sau in afara partiilor, pe zapada afanata si am dansat la Folie Douce – un apres-ski aflat pe partie, unde vin DJ renumiti, iar spre finalul zilei, de la ora 15:30 atmosfera devine incendiara. 






















Cătălina Vlădescu