Suveica Mamei Ruţa din Mândra ( Ţara Făgăraşului, Transilvania, România) este, se pare, "cea mai celebră suveică din lume după cea a Penelopei" - un obiect românesc, autentic, cu care se ţese pânza în război. Mama Ruţă era o femeie simplă, care şi-a dorit ca lemnul vechi (cu care a muncit toată viaţa ca să facă zestre pentru unul sau altul) să plece într-o călătorie iniţiatică pe mapamond, în locul ei. Să descopere lumi fascinante şi să le spună şi altora poveşti despre România frumoasă, despre firescul, rostul şi rânduiala neamului ăstuia al nostru, despre cum se ţes, la propriu şi la figurat, trăistuţele din Ţara Făgăraşului. "Avem o traistă mare pe sufletul nostru. Care trebuie să fie frumos ţesută. Cu aia mergem şi în vecini, şi la pretini şi la neamuri şi la nuntă şi la oraş şi… dincolo. Trebuie să fim foarte atenţi ce băgăm în ea. Să avem să lăsăm la toată lumea cîte ceva bun şi să ne mai rămâie şi de plătit vămile văzduhului când om pleca…” Mama Ruţă. În lungul, latul şi rotogolul pământului, sunt zeci de oameni care aşteaptă suveica, o plimbă, o dau de la unul la altul şi îi leagă câte o amintire, plus o poveste de drum şi fotografii pentru pagina ei de internet... Aceștia se numesc CĂLĂUZE. Povestea noastră este tot mai des catalogată drept "unul dintre cele mai duioase și interesante proiecte internaționale de călătorie" Proiectul poartă semnătura nepoatei Mamei Ruța, Alina Zară (Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra - atelierele Mândra Chic)


luni

cu Elis in Australia si Noua Zeelanda




Finalul lui 2010 si inceputul lui 2011 prinde bucatica romaneasca de lemn din Tara Fagarasului, care a plecat sa colinde mandra mapamondul, pe un alt continent, la capatul lumii... Povestea acestei calatorii facute impreuna cu Elis Ancuta, a venit tocmai cu vaporul... si a batut ceva cale pana la noi:)
Piatra-Neamt Romania; Warburg Germany; Rome Italy; Brisbane Australia; Wellington-New Zealand
.



ELIS : " Azi m-am despartit de Suveica mea draga, cu care am petrecut 5 luni, pline cu de toate. Emotii, tristeti, bucurii, intalniri cu oameni cunoscuti dar si necunoscuti, toate le-am trait din plin impreuna. Am petrecut de Hallowen, Craciun si Anul Nou, iar in 2 zile pe 26 ianuarie am fi putut fi impreuna de ziua Australiei, eveniment foarte important in aceasta tara.

Marea noastra aventura, a inceput la mine acasa, in Piatra-Neamt, unde, cea mai buna prietena a mea, Claudia, a preluat Suveica de la Romina Ardelean, abia sosita din frumoasa si misterioasa tara, Thailanda. Cand am avut-o in sfarsit, i-am soptit incetisor "Suveica mea draga, pregateste-te, vom avea multa treaba... Dupa cateva petreceri cu prietenii mei din Piatra-Neamt, Iasi si Bucuresti, am plecat in sfarsit din tara si primul popas l-am facut in Germania - Warburg, unde momentan am rezidenta, dar nu pentru mult timp. Dupa ce i-am facut cunostinta Suveicii si cu prietenii mei din Germania, am decis sa plecam un pic in Italia, sa-i prezint si familia, inainte de a pleca in marea calatorie la capatul pamantului. Mi-a spus ca, i-a placut de familia mea si Italia - are multa istorie si cafea buna. :) Satule de batut strazile si cafenelele Romei, ne-am hotarat sa ne facem iar bagajele, de data asta pentru un timp mai indelungat. I-am spus Suveicii ca o sa fie un drum lung si obositor, la care ea mi-a raspuns ca nu-i pasa, ca doar ea a cutreierat lumea si este obisnuita. Am plecat pe 7 octombrie 2010 din Roma si am ajuns in Brisbane Australia pe 9 octombrie 2010 dimineata. De fapt sunt doar 27 de ore de zbor cu tot cu escale dar aici, intervine si diferenta de fus orar, 8 ore inaintea Romaniei si de aceea parea ca am calatorit aproape 3 zile. A fost totusi un drum obositor, ca nu prea aveai unde sa-ti misti picioarele dar Suveicii nu i-a pasat. Odata ajunse aici, ne-am tras sufletul vreo 2 saptamani, dupa care am plecat in Noua Zeelanda, unde am avut parte de o vacanta de vis. Tot ce am vazut si am facut noi acolo, ramane in amintirea noastra pentru totdeauna. Nici cele mai bune fotografii nu pot sa redea frumusetea acestei tari si cat de bine ne-am simtit acolo. Plus ca trebuia sa stai cu aparatul de fotografiat non-stop in mana, lucru de care nu prea aveam chef!!!! :)
Suveica avea foarte mare lipici, isi facea prieteni peste tot si de toate rasele si...pe langa ea si eu. :)) A fost minunat si ne propusesem sa ne intoarcem in 2011, la campionatul mondial de rugby, cand va juca Romania.

Ne-am intors in Brisbane, unde am continuat aventura noastra. Am vizitat orasul si imprejurimile lui, am vazut locuri minunate care astazi nu mai sunt din cauza inundatiilor. :( Da, Suveica a vazut si asta din pacate, dar ei tot nu i-a fost frica, ci doar s-a plans de prea multa umezeala in atmosfera. Dupa ce s-au oprit ploile, am lasat-o vreo 2 zile la soare...

Inainte ca nefericitul eveniment al inundatiilor sa se intample, eu si Suveica am fost in Perth, un oras situat la vreo 3000 km distanta de Brisbane, unde locuiesc cele mai dragi verisoare, pe care nu le vazusem de vreo 15 ani. Acolo am petrecut cel mai minunat Craciun, unde eu si Suveica am avut norocul sa prindem cele mai frumoase apusuri de soare in oceanul Indian. Mosul, i-a adus Suveicii un breloc in forma de cangur si un bumerang sa nu uite ca a fost si prin Australia. :))

Timp de o saptamana cat a durat perioada Craciunului, am fost din casa in casa la familii de romani care locuiesc in Australia de mai bine de 20 de ani. Am fost cu colindul si am fost asteptate cu sufletul la gura, sa le mai povestim ce mai este prin Romania lor, care acum nu mai exista pentru ei, decat in suflet. Le-am povestit numai de bine si ca, mai sunt inca oameni minunati in ciuda situatiei prin care trece tara si oamenii ei acum. Dupa mai multe povesti despre una si despre alta, am trecut la petrecareala, care s-a lasat cu multe BBQ (un fel de gratar la noi), multe beri si cu multa baie in piscina. "Asta da viata", a exclamat Suveica :)) Odata trezite din mahmureala :)), am spus ca este cazul sa ne dezintoxicam si sa cautam un loc in natura, unde sa ne odihnim un pic oasele :))). Si uite asa am ajuns noi intr-o padure ( Valley of the giants) in Pamberton, unde copacii numiti "Karri tree"sunt rosii. Acolo ne-a placut ceva in mod deosebit. Era o punte de metal ( The Tree Top Walk) cocotata in varful copacilor de pe care puteai sa vezi de la inaltime toata padurea de copaci rosii si uriasi.  Am plecat de acolo visand la frumusetile de pe pamantul asta.

Si pentru ca ne-a placut atat de mult in padurea cu copaci rosii, am hotarat sa ramanem de Anul Nou acolo. In fiecare dimineata, in timp ce-mii savuram cafeaua, veneau niste papagali (parrots) si niste pasari nostime (kookaburra) care scoteau niste sunete ciudate, sa manance firmituri de paine din mana ta.  Erau o nebunie sa-i vezi cum vin si se aseaza pe bratul tau sa-ti ciuguleasca din palma. :)). Nu se exagereaza deloc cand se spune ca anumite locuri sunt ca in paradis.

Cand a venit si ultima zi din an, fiind in padure, nu prea am avut noi chef sa ne impopotanam, asa ca s-a decis sa petrecem Revelionul in pijama pe terasa cabanei, unde am incins o petrecere asa cum se cuvine si asa cum stiu romani s-o faca. Si australienii sunt petrecareti, numai ca dupa vreo cateva beri, engleza lor se pierde undeva pe drum, lasand loc unor slanguri greu de priceput si de inteles :)) . Asa ca eu si Suveica radeam de multe ori, dar nici noi nu stiam de ce. Radeam ca rade toata lumea si era de-ajuns!! :))

Intoarcerea noastra acasa a fost destul de trista, dar eram animate de gandul ca o sa petrecem Sfintele Sarbatori de Pasti, in Sydney. Insa bucuria noastra a fost de scurta durata, pentru ca si alti iubitori ai Suveicii, dornici sa-i duca povestea mai departe, au solicitat-o. Suveica are drumul ei in viata si in lume, Îi doresc sa nu ramana loc pe pamantul asta, unde ea sa nu fi fost!

Noua Zeelandă













Australia





De Revelion,  suveica a tinut sa ajunga in Australia, pentru că stia clar că locul e minunat iar oamenii alături de care va petrece, pe măsură. Mai mult, a făcut alegerea asta deoarece stia ca australienii sunt printre primii de pe glob care intra in noul an, asa ca a dat cu Ellis o fuga pana acolo! O fuga de vre o 2 , 3 luni, ca sa poata vedea tot continentul si Noua Zeelanda! La multi ani!



UPDATE


 Ulterior, romanca noastra mandra, a participat cu povestea Suveica Mamei Ruţa în jurul lumii la Festivalul Scriitorilor din Brisbane, reprezentand, cu mare succes, Romania! heart emoticon
" Festivalul a tinut 4 zile de povesti de pe toata planeta. Povestea suveicii a fost ceruta sa fie prezentata de doua ori" (Elis)