Suveica Mamei Ruţa din Mândra ( Ţara Făgăraşului, Transilvania, România) este, se pare, "cea mai celebră suveică din lume după cea a Penelopei" - un obiect românesc, autentic, cu care se ţese pânza în război. Mama Ruţă era o femeie simplă, care şi-a dorit ca lemnul vechi (cu care a muncit toată viaţa ca să facă zestre pentru unul sau altul) să plece într-o călătorie iniţiatică pe mapamond, în locul ei. Să descopere lumi fascinante şi să le spună şi altora poveşti despre România frumoasă, despre firescul, rostul şi rânduiala neamului ăstuia al nostru, despre cum se ţes, la propriu şi la figurat, trăistuţele din Ţara Făgăraşului. "Avem o traistă mare pe sufletul nostru. Care trebuie să fie frumos ţesută. Cu aia mergem şi în vecini, şi la pretini şi la neamuri şi la nuntă şi la oraş şi… dincolo. Trebuie să fim foarte atenţi ce băgăm în ea. Să avem să lăsăm la toată lumea cîte ceva bun şi să ne mai rămâie şi de plătit vămile văzduhului când om pleca…” Mama Ruţă. În lungul, latul şi rotogolul pământului, sunt zeci de oameni care aşteaptă suveica, o plimbă, o dau de la unul la altul şi îi leagă câte o amintire, plus o poveste de drum şi fotografii pentru pagina ei de internet... Aceștia se numesc CĂLĂUZE. Povestea noastră este tot mai des catalogată drept "unul dintre cele mai duioase și interesante proiecte internaționale de călătorie" Proiectul poartă semnătura nepoatei Mamei Ruța, Alina Zară (Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra - atelierele Mândra Chic)


duminică

cu Nelu si alti 4 handralai in Eurotrip

-->
 Patru hăndrălăi şi o suveică într-un Matiz, prin Europa (Munchen, Strasbourg, Viena)
Suveica a plecat intr un Eurotrip cu Nelu Barbu (redactor prezentator/meteo Antena 3). Fara sa stiu ce o asteapta, l am rugat sa aiba grija de ea si sa n o invete sa fumeze sau sa o lase sa scape la bere... povestea excursiei in care a aflat si ea cum se cumpara o masina de la nemti, ne o spune chiar ghidul ei in cele ce urmeaza. Mi s a parut haioasa... si  mi a placut de ei ca nu s au deslipit nici in somn de ea si au fotografiat o, precum chinezii, cu toate obiectivele mari intalnite in cale... 


Ideea plimbării i-a  venit lui Vali care i-a promis lui Ovidiu că merge cu el să îşi caute o  maşină pe la nemţi. S-a mai pus şi problema berii de la mama ei şi a unei  sedinţe de cumpărături şi uite aşa ne-am făcut trei. L-am cooptat şi pe Marian să aibă cine întreţine atmosfera, în timpii morţi. Suveica a plecat luni, cu noaptea-n cap, prin  Europa. Marţi am trecut  repede prin Munchen, dar am văzut câteva lucruri frumoase, cele mai multe pe patru roţi :D, că aşa sunt băieţii. Parcurile sunt verzi, nu gri, iar clădirile ridicate cu bun simţ şi bun gust. Mancarea foarte bună, berea o  încercăm mai pe seară, că mai avem drum de făcut. Frumoase rău orăşelele din vestul Germaniei, bună tare berea, dar oameni  cam reci, tare în contrast cu peisajele. Aoleu, s-a făcut miercuri seară,  dar măcar Ovi şi-a luat maşină cu portbagaj mare să încapă toate  tricourile şi perechile de adidaşi pentru o întreagă echipă de fotbal,  toate ale lui Vali. Programul ne-a fost dat puţin peste cap joi, de Înălţare. Sărbătoare  fiind, totul a fost închis, dar partea bună a fost că am dat o fugă până  în Strasbourg, chiar dacă vremea nu prea ne-a ajutat. La întoarcere, am trecut puţin şi prin Viena şi am aruncat un ochi la  festivalul motocicliştilor, am ascultat puţin rock în faţa prefecturii şi  am explicat unui domn mai curios povestea unei bucăţi de lemn plecată să  cunoască lumea. 



Băieţii, ca băieţii, puşi pe hlizeală, s-au purtat cum au ştiut ei mai  bine cu suveica mamei Ruta şi au purtat-o cu bucurie peste tot.