Suveica Mamei Ruţa din Mândra ( Ţara Făgăraşului, Transilvania, România) este, se pare, "cea mai celebră suveică din lume după cea a Penelopei" - un obiect românesc, autentic, cu care se ţese pânza în război. Mama Ruţă era o femeie simplă, care şi-a dorit ca lemnul vechi (cu care a muncit toată viaţa ca să facă zestre pentru unul sau altul) să plece într-o călătorie iniţiatică pe mapamond, în locul ei. Să descopere lumi fascinante şi să le spună şi altora poveşti despre România frumoasă, despre firescul, rostul şi rânduiala neamului ăstuia al nostru, despre cum se ţes, la propriu şi la figurat, trăistuţele din Ţara Făgăraşului. "Avem o traistă mare pe sufletul nostru. Care trebuie să fie frumos ţesută. Cu aia mergem şi în vecini, şi la pretini şi la neamuri şi la nuntă şi la oraş şi… dincolo. Trebuie să fim foarte atenţi ce băgăm în ea. Să avem să lăsăm la toată lumea cîte ceva bun şi să ne mai rămâie şi de plătit vămile văzduhului când om pleca…” Mama Ruţă. În lungul, latul şi rotogolul pământului, sunt zeci de oameni care aşteaptă suveica, o plimbă, o dau de la unul la altul şi îi leagă câte o amintire, plus o poveste de drum şi fotografii pentru pagina ei de internet... Aceștia se numesc CĂLĂUZE. Povestea noastră este tot mai des catalogată drept "unul dintre cele mai duioase și interesante proiecte internaționale de călătorie" Proiectul poartă semnătura nepoatei Mamei Ruța, Alina Zară (Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra - atelierele Mândra Chic)


miercuri

cu Elena la Venetia - gondole si carnaval




Una bellissima giornata a Venezia

Ceea ce ştiu sigur, e că micuţa noastră s-a întors acasă îndrăgostită lulea de oraşul gondolelor. Suspină, dă ochii peste cap, se uită toată ziua la poze şi se întoarce cu gândul pe canalele pe care a simţit primii fluturaşi în stomac. Seara, suveica chicD10 îşi pune masca veneţiană şi ne povesteşte, iar şi iar, aventura ei italiană...
.......................
Totul a început când Elena Năstasă (de felul ei HR manager, cu chef de vacanţă după un an de muncit într un Bucureşti obositor de-a dreptul) a venit cu propunerea unui tur de Venezia! Au plecat în prima zi din 2010... Au avut ghid pe prietenul lor Beppe şi încă o bonă de schimb, pe Alexandra... Şi love story ul începe să se contureze la sigur: cu fiecare canal, fiecare zid, fiecare culoare, fiecare pod şi fiecare gondolă. Veneţia este un oraş fabulos:)


"Draga noastră suveică a pus prima dată ochii pe gondole. Le a urmărit cu atenţie cum duc turiştii dintr o parte în alta a oraşului pe canalele înguste. Apoi s-a uitat la gondolieri, apoi la tapiserii şi într un final, până să ne dăm seama, pluteam şi noi pe apele veneţiene. Cică vroia să vadă cum e cu săruturile de sub poduri..."



"Apoi a vrut neapărat să meargă la ele acasă. Să vadă apusul de soare din singurul loc în care încă se mai fac gondole. N am putut să o refuzăm..."


"N am avut timp să ne tragem sufletul, că a şi început nebunia cu celebrele măşti veneţiene, bijuteriile din sticlă de Murano... Abia am reuşit să ieşim dintre standurile uluitoare. Culoare, carnaval, veeselie, dragoste... I am luat şi ei o măscuţă, şi ne am strecurat în Piaţa San Marco"




" Desigur, atracţia principală a oraşului e Piaţa San Marco. Am avut noroc de o zi senină, cu mult soare si am putut să o admirăm în toată splendoarea ei. Bazilica San Marco, Clopotniţa Bazilicii şi Palatul Ducal..."






"Puntea suspinelor i-a smuls o lacrimă micii suveici din România. Lumea asta e aşa mare şi frumoasă... Chiar şi atunci când poveştile ei sunt triste. A fost construită în anul 1600 cu scopul de a uni camera de interogare din Palatul Ducal, cu  închisoarea. Povestea spune că podul a luat această denumire din cauza condamnaţilor care treceau peste el, pe ultimul drum, înainte de a fi executaţi. Povestea a înduioşat-o pe suveica noastră dragă, care era deja îndrăgostită nebuneşte de oraş..."

                                                                         





"Cei doi îndrăgostiţi care se plimbau pe faleza din faţa Palatului Ducal, au fost picătura care a umplut paharul. Aproape că nu ne mai înţelegeam cu ea să o luăm şi să plecăm... Era îndrăgostită categoric şi iresponsabil de Veneţia şi gata să facă o nebunie. Am fost toţi trei cu ochii în patru şi am ţinut o strâns. Sincer, ne era teamă că ar fi putut fugi cu un gondolier, îndrăgostit şi el de ea:) Până la urmă, am rezolvat problema cu o promisiune la care suveica chicD10 nu poate rezista. Şi ăsta este deja un pont, pe care vi-l vând cu dragă inimă, ca să nu mai treceţi şi voi prin ce am trecut eu. Dacă se îndrăgosteşte de locul în care o plimbaţi şi nu mai vrea să plece, iar voi aveţi un avion de prins, nu ţine decât cu o promisiune: încă o destinaţie fascinantă în lumea asta mare. Şi uite aşa, vrând, nevrând, ne am făcut bagajele pentru câteva zile în Alpi. Povestea? În episodul următor. Acum sunt frântă: toată ziua am căutat salopetă de schi pentru asta mică"