Suveica Mamei Ruţa din Mândra ( Ţara Făgăraşului, Transilvania, România) este, se pare, "cea mai celebră suveică din lume după cea a Penelopei" - un obiect românesc, autentic, cu care se ţese pânza în război. Mama Ruţă era o femeie simplă, care şi-a dorit ca lemnul vechi (cu care a muncit toată viaţa ca să facă zestre pentru unul sau altul) să plece într-o călătorie iniţiatică pe mapamond, în locul ei. Să descopere lumi fascinante şi să le spună şi altora poveşti despre România frumoasă, despre firescul, rostul şi rânduiala neamului ăstuia al nostru, despre cum se ţes, la propriu şi la figurat, trăistuţele din Ţara Făgăraşului. "Avem o traistă mare pe sufletul nostru. Care trebuie să fie frumos ţesută. Cu aia mergem şi în vecini, şi la pretini şi la neamuri şi la nuntă şi la oraş şi… dincolo. Trebuie să fim foarte atenţi ce băgăm în ea. Să avem să lăsăm la toată lumea cîte ceva bun şi să ne mai rămâie şi de plătit vămile văzduhului când om pleca…” Mama Ruţă. În lungul, latul şi rotogolul pământului, sunt zeci de oameni care aşteaptă suveica, o plimbă, o dau de la unul la altul şi îi leagă câte o amintire, plus o poveste de drum şi fotografii pentru pagina ei de internet... Aceștia se numesc CĂLĂUZE. Povestea noastră este tot mai des catalogată drept "unul dintre cele mai duioase și interesante proiecte internaționale de călătorie" Proiectul poartă semnătura nepoatei Mamei Ruța, Alina Zară (Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra - atelierele Mândra Chic)


luni

Primul drum prin lume cu Radu Vițălaru



Tomnă târzie. Frig... dacă nu mă înşel, afară ploua. În casă era cald. Era vreme pentru poveşti frumoase, oameni buni şi împlinit de dorinţe.
---------------------------------
Pentru că, în primul rând, suntem foarte buni prieteni, cu aceleasi setari, am avut încredere amandoi: eu să-i încredinţez suveica de la bunica, el să plece la drum cu ea prin Europa. Gândul a fost brusc! Planul desenat în 5 minute pe o eşarfă care avea un design de hartă. El şi-a făcut bagajul în mai puţin de o oră, pentru că a pierdut timp să-mi iubească ideea.  Eu am scris povestea cât el împacheta. Roxana a desenat la geam o săgeată: Bunica-suveica-amintire-mostenire-copil. Vîrful acesteia arăta spre Munchen. Acolo locuieşte Irina, din echipa "Agentiei de-mplinit dorinţe". Luca, micuţul ei,  are numai cîteva luni. E copilul care ne va ajuta să rescriem o poveste.  A fost primul punct concret, pe harta noastră. Dacă până acum, suveica a stat într-o singură istorioară - a războiului de ţesut prăfuit de timp,  acum înfăşurăm pe ea fire care vor spune sute de poveşti. Primul  l-am înnodat eu, când l-am condus pe Radu la hotarul lumii mele, din care pleca... spre lume! E o bucăţică de cânepă, din trăistuţa Mamei Ruţa, bunica ce a reuşit să trimită peste mări şi ţări o suveica, printr-o singură dorinţă 


Suveica... pe când era doar o dorinţă alb-negru


schimb de gînduri...

povestea incepe sa prinda culoare... si , de aici, suveica a plecat la drum prin lume