suveica chicD10: "in jurul lumii cu romani" - un proiect de Brad Florescu... ( cu suveica Mamei Ruta in bagaje )

duminică

"in jurul lumii cu romani" - un proiect de Brad Florescu... ( cu suveica Mamei Ruta in bagaje )

Brad Florescu a oferit suveicii Mamei Ruta din Mandra - Tara Fagarasului (care de mai bine de doi ani descopera lumea ) de departe, cea mai spectaculoasa calatorie de pana acum. 35 de mii de km, 3 continente, 10 capitale. "in jurul lumii cu romani"

calatorind...

10 capitale si zeci de romani care se aduna in jurul suveicii sa ne descopere Romania lor de acolo, de departe. Sa isi aduca aminte si sa pipaie o bucatica audentica din Romania de acasa... in asteptarea povestii lui Brad, incarcam, pe rand, fotografii din acest trip...

Londra

Paris

Praga

Roma

povestea nepoatei care a mostenit suveica

Mă numesc Alina. M-am nascut dintr un neam de campioni. Si o sa va si explic de ce imi permit sa fac afirmatia asta... Am trait si traiesc in Mandra, o localitate la poalele muntilor Fagaras. Este singurul loc care inseamna “acasa”. Toate celelalte case din diverse locuri pe unde am umblat, au fost simple “chirii de proiect”. Anul trecut chiar mi am spart un geam mai mare intr un perete de acasa, sa pot vedea mai bine bolta de vita de vie primavara, sau iernile minunate din Tara Fagarasului, cu bradul nostru de Craciun din curte, cu cerul din care ninge si cosul care scoate fum de lemne, de pe casa vecinului Pujdercă... Tata si bunica din partea lui, Mama Ruţă, m-au invatat ce inseamna drag de locul asta. Datorita lor nu m-am mutat niciodata de acasa. Decat in rastimpuri, pentru un timp anume! Am un adevarat cult pentru ei. Atat eu cat si sora mea. Nu stiu de ce. Pur si simplu! Poate pentru ca n-au facut nimic altceva decat sa ne iubeasca neconditionat in cel mai adevarat mod cu putinta, cu o smerenie incredibila! Nu ne-au cerut nimic in schimb, ne-au suportat toate toanele cu un drag urias si n-au avut nici un pic de orgoliu in povestea asta a noastra de dragoste. Nu stiu daca voi ajunge vreodata sa pot face si eu, la randul meu, asta! Dar incerc pe toate caile posibile! Ei m-au invatat, de asemenea, ca o zi care trece fara sa dai ceva, e o zi degeaba. Ei nu aveau zile degeaba... Mama Ruţă zicea mereu ca avem o traistă mare pe sufletul nostru. Care trebuie să fie frumos ţesută. Cu aia mergem şi în vecini, şi la pretini şi la neamuri şi la nuntă şi la oraş şi... dincolo. Trebuie să fim foarte atenţi ce băgăm în ea. Să avem să lăsăm la toată lumea cîte ceva bun şi să ne mai rămâie şi de plătit vămile văzduhului când om pleca...” Bunica a plecat cu traista plina ochi. A avut ce sa dea in stanga si n dreapta pe la vami si, precis, a ajuns in Rai. Am si eu traista mea... plina de nimicuri, de urâciuni, de zile degeaba. Dar, de ceva vreme, am inceput sa o golesc si sa o umplu cu ceva de folos pentru cand o sa plec la ei. Vorbeam de a darui in fiecare zi cate ceva, ca sa nu fie totul degeaba: un zambet cald, o incurajare, o iertare, caldura, intelegere, o strangere in brate, o bucata de paine, un pahar cu apa, 100 sau 1000 de lei daca ai si nu ti s mai necesari tie decat aluia de langa tine! Stiu, asta e o adevarata performanta spirituala. Si da, ai mei erau campioni! Asa ca, pot spune cu mana pe inima, ca m-am nascut dintr-un neam campioni! Nu mai traieste nici tata, nici bunica! Sunt inmormantati in cimitirul de pe dealul din spatele casei! Nu s-au dus prea departe! Pentru tata am facut un blog “Jurnal de Mandra” http://www.jurnaldemandra.blogspot.com/ in care i mai povestesc cate ceva cand ajung pe acasa din multele-mi drumuri! Bunicii i-am implinit dorinta ca o suveica a ei, cu care tesea (la razboiul langa care am invatat noi geografie, matematica, cum e cu traista, cu daruitul, cu Dumnezeu si cu lumea asta) sa colinde pamantul in lung si in lat, sa-l vada cat e de mandru si sa le povesteasca tuturor despre felul in care, undeva in Tara Fagarasului, cineva incă mai invata sa teasa traistute. Si la propriu si la figurat!

inceputuri (RS)

POVESTEA 1
Sa iei suveica cu tine. Nu pleci fara suveica!
Razboiul din camera din fata. Acolo isi petrecea bunica cea mai mare parte a timpului. Tesea necontenit, fire colorate de lana toarsa, le aduna si le impletea rasucite in suveica. Si o baga printre itele razboiului, si o scotea dintre ele, cu usurinta si indemanare.
Sa o iei cu tine. Poti sa ma ajuti sa ii implinesc dorinta bunicii...
Tremuram de bucurie cand o vedeam. Ma asezam timid pe prag si cu obrajii proptiti in manute, incercam sa numar drumurile suveicii printre ite. Mereu ma luam cu gandul si uitam sa mai numar, si o luam de la inceput, pentru a ma pierde iar cu gandul printre ele...
Bunia si-a dorit sa plimbe suveica prin lume. Lumea sa o vada pe ea si ea sa vada lumea.
Cu mîini arse de soare, cu degete uscate de ani aspri, cu piele tabacita de vremuri bune si rele, cu unghii taiate scurt de foarfeca ascutita pe piatra, apuca suveica si o umplea cu lana. Si o rasucea, si o invartea, si o rasucea, si o invartea pana apuca sa termine trei ghemuri.
Mi-a spus ca suveica ar putea sa arate lumii cat e ea de harnica si de priceputa. Si ca ea ar putea sa vada cat de harnică şi pricepută e lumea...
Avea fasii de material ingalbenit pe care se decolorau diverse harti ale lumii. Le tinea in lada, langa suveica. Le mai scotea din timp in timp, cand avea nevoie sa-si proiecteze urmatorul plan pentru razboi. Si pornea la razboi.... alina

duminică

"in jurul lumii cu romani" - un proiect de Brad Florescu... ( cu suveica Mamei Ruta in bagaje )

DRUMUL SUVEICII PRIN LUME

povestea nepoatei care a mostenit suveica

inceputuri (RS)