" Mi-au plăcut întotdeauna poveștile cu femei puternice (încăpățânate), iar Mama Ruța nu face excepție. Povestea ei a fost spusă pe tot mapamondul și continuă să fie transmisă mai departe cu ajutorul călăuzelor care îi poartă suveica de aproape 10 ani în călătorii fantastice"
Sorana Pogăcean a dus suveica în Argentina, la Conferința Internațională de Service Learning 2018, ocazi cu care au aprofundat atmosfera unică a Buenos Airesului
Suveica Mamei Ruța în jurul lumii m-a găsit anul acesta. Nimic întâmplător având în vedere nevoia mea de a scrie o nouă poveste pe o pânză la fel de nouă. Sunt într-o călătorie de trei săptămâni în Argentina, doar eu și suveica.
Suveica, spre deosebire de mine, nu este la prima ei vizită în această țară sud-americană. Cu peste 1 milion de kilometri la activ Suveica Mamei Ruța a făcut deja turul complet al lumii. Dar, cu răbdare multă, mi-a dat și mie ocazia să-i fiu călăuză, iar eu i-am propus o călătorie în care să ne pierdem amândouă prin Buenos Aires. Fără plan, fără listă de bifat, fără căutări de sine și fără așteptări.
Argentina este la capătul lumii mele. În afară de banalități despre tango, Eva Peron și Patagonia, nu pot să spun că am cu ce să mă laud. Dar, ferice de cel care habar n-are, pentru că acela se va minuna de toate. Așa că fără prejudecăți, iată ce am descoperit
O țară măcinată de tensiuni. Datorii mari ca țară, un peso care se devalorizează în fiecare zi (cu aceeași disperare ca leu nostru în 2008), proteste masive împotriva unui guvern conservator. Mii de oameni s-au adunat astăzi în stradă pentru a denunța lipsa finanțării educației. Educație gratuită și de calitate, iată ceea ce România ar numi oximoron.
Student la protest
Te-ai aștepta ca cei mai mari fani ai lui
Papa Francisc să fie argentinienii. Nimic mai straniu pentru mine să
aflu că Biserica Catolică de aici este mult prea conservatoare pentru a
accepta opiniile acestuia. De altfel, venirea mea a coincis cu un
”priveghi continuu” pentru că legea privind avorturile nu a trecut de
parlament. Buenos Aires este împânzit de mesaje pro alegere, dar ca
întotdeauna, nu este suficient ca marile orașe să fie progresiste.
Un oraș ambițios, organizat impecabil,
precum New Yorkul, străduțe trase cu liniarul, semnalizate excelent,
spații verzi și linii separate pentru autobuze, Buenos Aires este atât
de ușor de înțeles.
Majoritatea femeilor poartă eșarfă verde în semn de susținere a unei legi pro alegere
Un oraș ambițios, organizat impecabil, precum
New Yorkul, străduțe trase cu liniarul, semnalizate excelent, spații
verzi și linii separate pentru autobuze, Buenos Aires este atât de ușor
de înțeles.
Buenos Aires din avion
Pe broșura de prezentare a teatrului Colon scrie:
”Există realități care par de domeniul ficțiunii și ficțiune care pare
atât de reală. Apoi sunt lucrurile incredibile”. Pentru că nu am avut
nici un plan de bifat sau muzee de văzut mi-a fost ușor să intru și să
pun întrebarea: Aveți orice bilete la orice spectacol? Nu
știu de ce nu fac asta și acasă în Cluj, dar aici mi s-a părut atât de
firesc. Iar răspunsul a fost pe măsură: filarmonica Buenos Aires (THE
filarmonica) are repetiție cu public și este gratuit.
Teatrul Colon
Hablas español? – Încerc. Iau lecții de conversație în spaniolă pentru că aici, în America de Sud, nu dă nimeni doi bani pe engleza mea. Dar, niște Muneca Brava în copilărie, o limbă ușor de iubit și iată, după 2 săptămâni reușesc să citesc prima carte în spaniolă și pot să interacționez cu oarecare stângăcie cu oamenii din jurul meu.
Citesc fiecare propoziție de trei ori!
Profesoara mea de tango spune că sunt un talent natural (o bănui că spune asta tuturor). Îmi place că nu trebuie să îmi mișc șoldurile, dar trebuie să ascult cu strictețe instrucțiunile date de bărbat. Doar el știe încotro mergem, iar eu trebuie să ghicesc intențiile acestuia și să mă conformez. Mă lupt cu feminismul mai mult decât cu picioarele mele.
Dansatori de tango, reprezentație stradală
Dulce de Leche este o pasiune cu năbădăi. Este un desert pe bază de
zahăr caramelizat și lapte de care devii dependent de la prima
linguriță. Însă fiecare picătură este o bombă calorică necruțătoare. Așa
că alerg prin Puerto Madero ca să îmi spăl păcatele.
Ispita!
Chiar și fără un plan, eram convinsă că o să vreau să ies din capitală cât de repede. Dar Buenos Aires are un efect straniu asupra mea. În fiecare zi plănuiesc să plec și în fiecare zi descopăr că mai am ceva de făcut/văzut aici. Sper să mă desprind măcar în ultima săptămână. Suveica se vrea plimbată, iar eu o țin pe loc. Până atunci vă las în ritm de milonga."
