Tomnă târzie. Frig... dacă nu mă înşel, afară ploua. În casă era cald. Era vreme pentru poveşti frumoase, oameni buni şi împlinit de dorinţe.
---------------------------------
---------------------------------
Pentru că, în primul rând, suntem foarte buni prieteni, cu aceleasi setari, am avut încredere amandoi: eu să-i încredinţez suveica de la bunica, el să plece la drum cu ea prin Europa. Gândul a fost brusc! Planul desenat în 5 minute pe o eşarfă care avea un design de hartă. El şi-a făcut bagajul în mai puţin de o oră, pentru că a pierdut timp să-mi iubească ideea. Eu am scris povestea cât el împacheta. Roxana a desenat la geam o săgeată: Bunica-suveica-amintire-mostenire-copil. Vîrful acesteia arăta spre Munchen. Acolo locuieşte Irina, din echipa "Agentiei de-mplinit dorinţe". Luca, micuţul ei, are numai cîteva luni. E copilul care ne va ajuta să rescriem o poveste. A fost primul punct concret, pe harta noastră. Dacă până acum, suveica a stat într-o singură istorioară - a războiului de ţesut prăfuit de timp, acum înfăşurăm pe ea fire care vor spune sute de poveşti. Primul l-am înnodat eu, când l-am condus pe Radu la hotarul lumii mele, din care pleca... spre lume! E o bucăţică de cânepă, din trăistuţa Mamei Ruţa, bunica ce a reuşit să trimită peste mări şi ţări o suveica, printr-o singură dorinţă
Suveica... pe când era doar o dorinţă alb-negru
schimb de gînduri...
povestea incepe sa prinda culoare... si , de aici, suveica a plecat la drum prin lume
