Mi-am dorit mult ca suveica să vadă Bruxelles- ul. Ieri, de ziua mea, Radu a dus-o acolo. A plimbat-o prin oraş... au mâncat cartofi, ciocolată şi au băut bere. O tură de centru, Grande Place, Manneken-Pis, celebra statuie de copil ... apoi amintiri despre copilul-statuie pe care ni-l arăta într-o seară pe Biserica Neagră din Braşov. Apoi iar clădiri fascinate, luminate ca de Crăciun, oameni frumoşi şi noduri prinse pentru fiecare poveste de suveica bătrână, coborâtă ca un dac de pe coloană, în apropierea Parlamentului European. Şi-atât! A şi întâlnirea cu Iulia Motoc, colega noastră de agenţie de-mplinit dorinţe. Dar suveica a rămas în maşină. Era drogată de farmecul unui oraş în care mai că i-ar veni să se mute. Şi-a adormit fericită, pe bord, în dreapta, la geam, unde este locul ei obişnuit din călătoria lor prin lume.
După plimbarea prin Bruxelles, Radu şi suveica s-au urcat într-un avion şi s-au întors. Pe el, călătoria l-a inspirat. A venit cu gânduri creative, cu drag de "acasă" şi cu dor! Suveica însă a rămas cu dor de ducă. Tocmai de aceea, începem partea a doua a poveştii. De acum va pleca singură, din loc în loc, pe principiul "dă mai departe" şi va cunoşte oameni şi locuri în care n-ar fi visat vreodată să ajungă. E mare deja, se descurcă singură. Radu a învăţat-o tot ce trebuia să ştie şi tot ce avea nevoie pentru marea călătorie care va urma. Deocamdată suveica e la Braşov. Se odihneşte şi pregăteşte bagajele pentru noua aventură ce o aşteaptă... Înainte însă, va ajunge acasă, la Mama Ruţă, să aprindă o lumînare şi să-i povestească toate câte le-a văzut pe unde a umblat!