Suveica Mamei Ruţa din Mândra ( Ţara Făgăraşului, Transilvania, România) este, se pare, "cea mai celebră suveică din lume după cea a Penelopei" - un obiect românesc, autentic, cu care se ţese pânza în război. Mama Ruţă era o femeie simplă, care şi-a dorit ca lemnul vechi (cu care a muncit toată viaţa ca să facă zestre pentru unul sau altul) să plece într-o călătorie iniţiatică pe mapamond, în locul ei. Să descopere lumi fascinante şi să le spună şi altora poveşti despre România frumoasă, despre firescul, rostul şi rânduiala neamului ăstuia al nostru, despre cum se ţes, la propriu şi la figurat, trăistuţele din Ţara Făgăraşului. "Avem o traistă mare pe sufletul nostru. Care trebuie să fie frumos ţesută. Cu aia mergem şi în vecini, şi la pretini şi la neamuri şi la nuntă şi la oraş şi… dincolo. Trebuie să fim foarte atenţi ce băgăm în ea. Să avem să lăsăm la toată lumea cîte ceva bun şi să ne mai rămâie şi de plătit vămile văzduhului când om pleca…” Mama Ruţă. În lungul, latul şi rotogolul pământului, sunt zeci de oameni care aşteaptă suveica, o plimbă, o dau de la unul la altul şi îi leagă câte o amintire, plus o poveste de drum şi fotografii pentru pagina ei de internet... Aceștia se numesc CĂLĂUZE. Povestea noastră este tot mai des catalogată drept "unul dintre cele mai duioase și interesante proiecte internaționale de călătorie" Proiectul poartă semnătura nepoatei Mamei Ruța, Alina Zară (Muzeul de Pânze şi Poveşti Mândra - atelierele Mândra Chic)


marți

Cu jurnalistul Ion Cristoiu în Turkmenistan

Avem un filmuleţ şi o întreagă emisiune de televiziune, specială,  AICI



Una dintre experienţele de călătorie extrem de preţiose! În Turkmenistan! Ţara în care nu ai voie să faci fotografii! Şi totuşi, datorită unuia dintre cei mai interesanţi oameni de presă din România, suveica ajunge şi în ţara în care dictatorul întrece prin năstruşnicii  toţi dictatorii din istoria modernă a lumii: statuia sa, placată cu aur şi care se învîrte după soare, declararea cărţii scrise de el Ruhnama drept carte sfîntă a naţiunii, de importanţa Bibliei şi a Coranului, botezarea unui meteorit cu numele unui membru al familiei, redenumirea zilelor şi lunilor anului, înlocuirea cuvîntului turkmen pentru pîine cu numele mamei sale, interzicerea baletului, circului şi a operei, considerate de el inutile, a machiajului la prezentatorii TV (s-a enervat la un moment dat că nu-i deosebeşte între ei!), a fumatului pe întreg teritoriul ţării, inclusiv în deşert, a play-back-ului. La un moment dat s-a propus ca ţara să se numească Niyazovskoy Turkmenistan. De asemenea, Niiazov a înlocuit Jurămîntul lui Hipocrate cu jurămîntul faţă de preşedinte, a declarat 2003 drept anul mamei sale şi a închis toate bibliotecile publice pe motiv că oricum turkmenii nu citesc. 


Ca să înţelegeţi mai bine de ce este atât de importantă această călătorie, iată contextul în care se poate ajunge acolo în acest moment: " O impresionantă delegaţie de jurnalişti l-a însoţit pe Traian Băsescu în cea de-a doua vizită oficială întreprinsă în Turkmenistan, în zilele de 11 şi 12 octombrie 2012, la invitaţia preşedintelui Gurbangulî Berdîmuhamedov. Partide de opoziţie şi presă independentă nu există....N-a fost nici o îndoială pentru toţi jurnaliştii că regimul din Turkmenistan nu respectă, în materie de democraţie, nici măcar standardele regimului Ceauşescu. Succesor al lui Saparmurat Niiazov, Gurbangulî Berdîmuhamedov a cîştigat scrutinul din 12 februarie 2012 cu 97,07% din totalul voturilor exprimate. Ceilalţi 7 candidaţi au obţinut la un loc mai puţin de 3%!

 (Ion Cristoiu - Evenimentul Zilei )